Istoria Parohiei Sfantul Nicolae Giulesti-Sarbi

Rădăcini adânci, istorie vie: povestea noastră, Parohia Giulești-Sârbi
Servicii/Activitati

                             ISTORICUL BISERICII GIULESTI – SARBI

        

         Biserica este situata pe Calea Giulesti, pe latura nordica intr-o piateta.         Parohia Sfantul Nicolae a fost infintata in anul 1838, apartinand satului Giulesti- Sarbi, care va deveni ulterior cartier al Bucurestilor.
Pana in anul 1864 satul a fost arondat la biserica din catunul Giulesti – Tiganie               ( Sarindari).
         Constructia primei biserici parohiale s-a facut intre anii 1864-1866, iar data la care a fost sfintita este conform pisaniei( 07 aprilie 1866) in zilele domnitorului Carol I si Mitropolitului Nifon( pisania o detinem in actuala biserica).
         Cei care au contribuit substantial la construirea ei sunt fratii Ion si Vasile Ulieru, mari comercianti in Piata Mare a capitalei si Elena Constantinescu.
         Locasul de cult a suferit reparatii intre anii 1982-1983 fiind resfintit la 29 mai 1983, in timpul regelui Carol I si a Mitropolitului Calinic, cand a primit si noile hramuri: Sfantul Arhidiacon Stefan si Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul.
         Pana in anul 1928 la aceasta biserica au slujit preotii Gheorghe Dumitrescu si Grigore Apostolescu.
         In anul 1928 biserica a luat foc, in Vinerea Postului Mare arzand in totalitate, neputandu-se salva nimic, decat pisania mentionata anterior.
        
Intre anii 1929-1930 preotul fiind batran si bolnav, sfantul locas a fost servit de un calugar.
         In anul 1930 preotul Gheorghe N. Radulescu – Olt i-a in primire parohiatul si cu ajutorul Consiliului parohial a ridicat din temelie actuala biserica.
La sfintirea noii biserici s-au dat hramurile: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir si Sfantul Ierarh Nicolae.
         Bombardamentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial, in aprilie 1944 au distrus turla bisericii.
Dupa cutremurul din 1977 biserica a fost renovata in intregime si redeschisa in anul 1982.
         In privinta picturii aceasta a fost executata in tehnica fresca in anul 1969 de catre Virginia Videa iar intre anii 1980-1982 a fost restaurata de pictorul Radu Jora Gheorghe 
in timpul preotului paroh Ioan Deleanu.
         In anul 1979 biserica a fost infrumusetata cu o catapeteasma sculptata si cu icoane pictate de Petre Botezatul, precum si cu strani si scaune arhieresti sculptate, in timpul aceluiasi preot.
         Planul bisericii este triconc (24×8-12m) avand abside adanci pentagonale spre exterior. O turla octogonala fara ferestre, cu acoperis piramidal este ridicata peste pronaos. Fatada vestica a locasului de cult este incheiata cu un fronton. In centrul frontonului sunt dispuse trei icoane din mozaic, reprezentand pe Sfantul Gheorghe, Sfantul Nicolae si Sfantul Dumitru.
         La intrare a fost adaugat ulterior un vestibul mai mic cu acoperis in doua pante, inchis cu ferestre terminate semicircular.
         Deasupra usii de la intrare este un medalion in mozaic infatisand pe Mantuitorul Iisus Hristos.
Alte doua mozaicuri impodobesc fatadele laterale ale pronaosului. Mozaicurile au fost executate in anul 1979 de Iosif Vass.
         Biserica este inconjurata la partea superioara de o friza de cruci stilizate, realizate din tencuiala.
Restul fatadelor se pun in evidenta prin succesiunea ferestrelor care alterneaza cu pilastri simpli asezati la colturile zidurilor si in camp.