Lumea este un imens ogor spiritual în care se seamănă mereu, cuvinte folositoare, dar și nefolositoare. Suntem cu toți primitori, dar și semănători de sămânță rea sau bună. Nici un cuvânt nu se pierde și pentru orice cuvânt vom da socoteală . SF. Iacoblll “ Limba nimeni nu poate s-o domolească, cu ea blestemăm pe oameni, dar cu ea și binecuvântăm și ne rugăm lui Dumnezeu. Poate unii ne întrebăm de ce nu rodește sămânța, cuvântul lui Dumnezeu, peste tot și la fel.
Pentru că nu sămânța este vinovată, ci pământul, care nu primește sau nu rodește sămânța, adică noi oamenii. Binele se lucrează cu trudă, virtutea cu osteneală, pe când răul crește de la sine fără îngrijire. Omul de astăzi se auto mulțumește cu plăcerile lumii, iar învățătura Bisericii o consideră veche și plictisitoare. Totuși nimeni nu poate demonstra că este copleșit de grijile vieții, încât nu are timp și de hrana sufletului. Bunul Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce, Dumnezeu nu este nedrept, noi suntem nemulțumiți de purtarea crucii noastre, iar nemulțumirea este un un mare păcat. Să ne întrebăm ce fel de pământ vom oferi lui Dumnezeu: piatra , pământ bătătorit , pământ plini cu spini ,sau pământ afânat și reavăn care dă rod însutit în răbdare și pocăință